Cugetarea zilei :

[Ninel Gavanescu]

,,LIBERTATEA...

........ este o moneda cu doua fete: pe una sunt privilegii, iar pe cealalta responsabilitati. Nu se poate sa fie privilegii pe ambele fete. Unii ar vrea sa se bucure numai de avantaje, dar se sperie de orice lucru care aduce a ... responsabilitate.

"Liber ca pasarea cerului" este numai o expresie a oamenilor. Pasarile care zboara nu cunosc aceasta expresie. Toate animalele salbatice stiu ca ele sunt limitate de bariere de mediu, de teritoriu si de acel ceva inefabil pe care oamenii il numesc "instinct". Cand toate acestea sunt luate in consideratie, ajungem la concluzia ca fiecare avem "colivia" limitarilor noastre.

Candva urlam ca leii dupa libertate, acum behaim ca mieii dupa securitate! Solutia oamenirii nu este in ocrotirea pe care ne-o dau guvernele, ci in oamenii liberi peste care nu domneste nimeni in afara lui Dumnezeu.

Aflam libertatea cand Il gasim pe Dumnezeu si ne-o pierdem cand Il pierdem pe El." :|

[Ninel Gavanescu]

,, Cei ce zic ca nu au timp sa faca exericitii pentru un corp mai sanatos cu siguranta mai tarziu vor avea timp pentru boala ." :|

[Bogdan Bontescu]

Multi ar vrea sa fie liberi si daca asta e solutia unde, cum si cand il pot gasi pe Dumnezeu si unde, cum si cand il pot pierde, Ninel ? :?

[Ninel Gavanescu]

,,Oamenii oftează la fel în toate limbile." :|

[Bogdan Bontescu]

cred ca am inteles .... banuiam ... doar focuri de artificii mentale, spirituale, frumoase cei drept.... :wink:

[Ninel Gavanescu]

,,Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.

Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.

In seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: "Felicitari, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. Insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta.

Dezamagirea i s-a transformat in manie.
- Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie? Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau.

Anii au trecut. Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.

Insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii - in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.

La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT - scria in litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta de ani de zile in garaj.

De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile celorlalti, doar pentru ca nu sunt "impachetate" cum ne-am asteptat? " :|


ps. nu te grabi Bogdan Bontescu sa tragi concluzii pripite :wink: avem viata inainte .

[Ninel Gavanescu]

,,Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"...

Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratand spre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni. " :|

[Bogdan Bontescu]

„Ţarina unui om bogat rodise mult.
 Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile.”
 „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;
 şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”
 Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”

Ai ridicat la fileu o afirmatie extrem de importanta prin faptul ca aceasta este solutia pentru oricine; "Aflam libertatea cand Il gasim pe Dumnezeu si ne-o pierdem cand Il pierdem pe El." Chiar si fericirea ti-o gasesti !
Incercam sa despachetez binecuvantarea impacheteta de tine foarte frumos in acea fraza dar tu ai oftat....., apoi mi-ai dat sa cuget la o pilda des folosita in predicile liderilor neoprotestanti in ideea de a ai impresiona folosindu-se de nevoia lor de a avea usor si mult ( material ) si de ai face sa citeasca Biblia ... hmm ....
Apoi imi spui ca e timp ... hmm ... Eu stiu ca somnul ratiunii naste monstri .Se poate verifica .... se doarme si se asteapta mult .
Mai e ceva, eu am copii si daca ei traiesc printre oameni fericiti vor fi si ei fariciti altfel nu si timpul treceeeee iar oameni au case mai mari...... si sunt din ce in ce mai nefericiti si nempliniti straduindu-se sa arate diferit. Oricum , de departe, cel mai important subiect (topic) de pe forum este acesta deschis de tine . Aici se fac si se desfac lucrurile. Singurul care da valoare unui om este caracterul lui, de fapt acesta este singura bogatie a lui si il urmeaza pretutindeni, non stop si ne afecteaza pe toti si ii afectam pe toti.
Ce facem, mai asteptam ? Ce ? Ca sa ce ? De ce ? Pana cand ? Dar pana la urma nu e chiar asa de rau. Adevarul e ca daca ai benzina in rezervor, mancare in frigider, apa in rezervorul de la toaleta, gaz in butelie, ceva bani in buzunar poti sa asteeeeepti ...... si eventual sa oftezi un pic . :)

[Ninel Gavanescu]

,,Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.

Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam.
Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele.
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp.
Sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile.
Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam.

Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem.
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea.
Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem

- Avem timp pentru toate ?!" :|

[Bogdan Bontescu]

Avem timp, sau nu, pentru toate(?) in aceasta sfera a desertaciunii pana intr-o zi, sau noapte, cand sufletul se va detasa de trup si modelat dupa chipul si asemanarea celui (sau Celui) cu care s-a intretinut pana atunci va auzi sau reauzi cam asa „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” si apoi, fara animalele de companie , luam una din cele doua directii de care scriai mai sus. Eee , dar acesta e doar un scenariu verificabil doar in viitor atunci cand nu se mai poate face nimic. Oare asa va fi ? Sau ne vom reincarna ? Sau nu mai e nimic si atunci sa bem, sa mancam , sa .... ca intr-o zi o sa murim ...... si gataaaaa ? Care e mai convenabila ? E de cugetat .... sau mai bine nu ! Nu ar fi mai bine sa ne descretim fruntile ca atunci cand cugetam ni se mai incretesc fruntile si facem riduri, nu ? Hmmm ...

[Ninel Gavanescu]

,,"Un scorpion care dorea sa treaca un rau a rugat-o pe broasca:

- Ia-ma si pe mine in spinare.

- Sa te iau in spinare! a raspuns broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa cum te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!

- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?

Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei, umeda si lunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca raul.

Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit cum otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot.

- Vezi! Ce ti-am spus eu? Ce-ai facut?

- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a raului. Asta mi-e firea." :|

[Ninel Gavanescu]

:?: