Cugetarea zilei :

[Ninel Gavanescu]

,,Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Îi plăcea să stea de vorbă cu Dumnezeu în faţa icoanelor. Nu uita să aprindă candela, să tămâie prin casă. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi pentru pravilă, un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:

- De ce mă deranjezi de la rugăciune?

- Mi-e foame, a răspuns şoricelul.

- Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!

- Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace." :|

[Ninel Gavanescu]

,,Intors seara tarziu de la un targ de departe, de unde adusese, intre altele, si un cos cu o minunatie de piersici, un taran isi puse in gand sa-i incerce pe cei patru feciori ai sai. Chemandu-i la el in dimineata urmatoare, le arata cosul si-i lasa mai intai sa se minuneze de frumusetea acelor fructe, cum nu prea cresteau prin partea locului, apoi darui fiecaruia cate o piersica, lasandu-i sa-si vada de ale lor. Pe la apusul soarelui, intorcandu-se de pe unde fusese cu treburi, ii chema pe toti patru in tinda si prinse a-i iscodi:
- Ia zi, tu ce-ai facut cu piersica ta ? - l-a intrebat intai pe cel mai mare.
- M-am grabit de-am mancat-o, tatuca, si-ti multumesc, ca tare a fost buna! Dar stii ce m-am gandit? Daca as lua samburele si l-as ingropa cu grija in spatele casei, udand locul, oare nu s-o prinde si-n pamantul nostru asa minunatie de piersic? Si m-am si pus pe treaba...
- Bine ai facut, baiatul tatii! Se vede tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu ce-ai facut cu piersica ta? - ii zise celui de-al doilea.
- Pai, am mancat-o... A fost asa de dulce, de frageda si de parfumata...
- Ai mancat-o si gata?
- Ba, dupa ce-am aruncat samburele si m-am lins pe degete, i-am mai cerut maichii una, ca prea a fost buna...
- Fiule, fiule, ai grija si pazeste-te de lacomie, ca lacomul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga! - il dojeni tatal cu intristare. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a iscodit taranul si pe cel de-al treilea fecior.
- Nu stiu... - zise acesta, ridicand cam stanjenit din umeri
- Cum nu stii?! Da’ ce-ai facut cu ea?
- Pai... am vandut-o. M-am dus cu ea in drum si am dat-o bine, cu zece bani...
- Ehei, fiule, se vede ca tu o sa ajungi mare negustor. Baga insa de seama, ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales ceea ce ai primit de la parinti!
In cele din urma, taranul il intreba si pe cel mai mic:
- Dar tie, prasleo, ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca...
- Cum, si tu ai vandut-o, bata-te sa te bata?!
- Nu, tatuca, n-am vandut-o. Eu m-am dus pe la prietenul meu de peste drum, care-i tare bolnav, si i-am dat-o lui, sa aiba si el o bucurie, ca poate se mai inzdraveneste putin...
Cu lacrimi in ochi, tatal isi lua copilasul pe genunchi si-i spuse, sarutandu-l pe crestet:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar se vede treaba ca vei fi un bun crestin, iar asta pretuieste mai mult decat toate! " :|

[Dan Ciupuliga]

SOCRATE

Se spune ca civilizatiile se dezvolta in spirala; dupa o vreme ajungem de unde am plecat, dar MAI SUS o tara.

UN CITAT :

"Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea
și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare
când oamenii în vârstă intră în încăpere. Își contazic părinții, mănâncă în
grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior, și sunt tirani cu profesorii.
Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei însiși. Nu au pic de respect
pentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei însiși ar ști totul
și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât
despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj,
comportament și îmbrăcăminte.

(Socrate (470 î.Hr. – 7 mai 399 î.Hr)
Au trecut 2400 de ani....

URAAAA !!! Am ajuns !!!.......de unde am plecat !

Putin stiu insa ca, atunci cind Socrate spunea asta,
Atena tocmai se prabusise deja din cauza acestei realitati sociale decadente, molesita de bunastare, pierduse toate razboaiele si era ruinata. Cind Socrate le-a pus in fata aceasta oglinda, solutia imediata a fost.......condamnarea lui la surghiun sau sinucidere !
Si astfel, toate lucrurile inteligente care s-au spus vreodata, pun in evidenta unicul lucru neperisabil din patrimoniul universal : prostia comunitatilor umane.


Si s-a rejudecat procesul......
După 2500 de ani
Filosoful antic grec Socrate, care a plătit cu viața pentru învățătura și activitatea sa neconformistă, a fost achitat în 2012 după 2500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia, fiind reprezentat de zece avocați și apărători ai drepturilor omului, rejudecarea procesului fiind organizată de Fundația Onassis.

[Ninel Gavanescu]

,,Aţi fost învăţaţi să trăiţi în frică! Vi s-a spus despre supravieţuirea celui mai bine adaptat, despre victoria celui mai puternic şi despre succesul celui mai inteligent. Se spune deosebit de puţin despre gloria celui mai iubitor. Şi, astfel, te străduieşti să fii cel mai bine adaptat, cel mai puternic, cel mai inteligent – într-un fel sau altul – şi, dacă în vreo situaţie nu eşti pe măsura aşteptărilor, ţi-e teamă că ai ceva de pierdut, pentru că ţi s-a spus că, a nu fi pe măsura aşteptărilor, înseamnă a pierde.
Prin urmare, alegi desigur acţiunea sponsorizată de frică pentru că aşa ai fost învăţat[…] atunci când alegeţi acţiunea sponsorizată de dragoste, nu numai că veţi supravieţui, nu numai că veţi învinge, nu numai că veţi avea succes. Atunci veţi trăi gloria deplină, totală a Celui Care Eşti cu Adevărat, a celui care puteţi fi.

Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii – frica sau dragostea. " :|

[Ninel Gavanescu]

,,Daca cineva îţi cere un peşte ca să-şi astâmpere foamea ,dă-i o undiţă ca să nu-i mai fie foame niciodată " :|

[Ninel Gavanescu]

,,Oamenii au fost creati ca sa fie iubiti,iar obiectele ca sa fie folosite.Motivul pentru care este acum haos in toata lumea este pentru ca obiectele sunt iubite,iar oamenii sunt folositi." :|

[Ninel Gavanescu]

,,O profesoara a cerut clasei sale de elevi sa isi intrebe fiecare parintii care este cea mai relevanta poveste a familiei sale si care are o morala la sfarsit, urmand ca a doua zi fiecare dintre ei sa spuna povestea in clasa.
A doua zi, in ora respectiva, Cristian a dat urmatorul exemplu:
- Tatal meu este fermier si crestem gaini. Intro zi am mers la piata cu o gramada de oua asezate intr-un cos de nuiele impletite, cos asezat pe scaunul din fata al camionului. La un moment dat camionul a intrat cu roata intro groapa iar cosul a cazut de pe scaun si toate ouale s-au spart. Morala povestirii este sa nu iti pui niciodata toate ouale intr-un singur cos.
- Foarte bine, spuse profesoara.
Urmatoarea a fost Maria care a spus:
- Si noi suntem fermieri. Aveam 20 de oua care trebuiau sa fie clocite dar numai 10 puisori au iesit. Morala este sa nu iti numeri gainile inainte de a fi clocite ouale
- Foarte bine, replica din nou profesoara, multumita de ce auzise pana aici..
Urmatorul a fost Horia care a inceput si el povestea sa:
- Tatal meu mi-a povestit despre matusa Catrina... Matusa Catrina era pilot de vanatoare in razboi iar avionul ei a fost lovit. A trebuit sa aterizeze fortat pe teritoriul inamic si tot ce avea la ea era o sticla de palinca, o pusca si o sabie.
- Continua, spune profesoara intrigata.
- Matusa Catrina a baut toata palinca pentru a se pregati ... apoi a aterizat in mijlocul a 100 de soldati inamici. Ea a omorat 70 dintre ei cu mitraliera pana a terminat cartusele. Apoi a mai omorat 20 cu sabia pana lama s-a tocit. Pe ultimii 10 i-a omorat cu mainile goale.
- Dumnezeule mare, spune profesoara ingrozita, si care ti-a zis tatal tau ca este morala?
- Stai departe de matusa Catrina cand e beata! " :wink:

[Ninel Gavanescu]

Rulotistul ipocrit

,,Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un rulotist :wink: s-a asezat la umbra unui pom sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit chiar alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, omul si-a scos caciula si - zdup! - a prins pasarea.


- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta. Sa vezi ce buna o sa fie!


Dar in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, a mai zis:


- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea aceasta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!


Oare ce rasplata ar fi meritat un asemenea om ? Cel ce incearca sa ascunda un pacat cu alt pacat, o minciuna cu alta minciuna, un rau cu alt rau, acela singur se pacaleste. Asa cum intunericul se alunga doar cu lumina, tot astfel raul nu poate fi alungat decat cu bine.



"Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul." :|

[Ninel Gavanescu]

,,Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:
- Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?
- De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.
- Cum aşa?
- De fiecare dată când sună clopoţeii de argint de la poarta mea, mă cuprinde o bucurie fără margini! Înseamnă că vine cineva… Şi sosirea cuiva, fie şi doar a vântului, mă umple de fiecare dată de fericire…
Gândind că ar avea în ei ceva magic, într-o noapte elevul hotărî să fure clopoţeii. Îi duse în casa lui, îi aşeză la poartă şi aşteptă ca miracolul să se producă. Dar nu simţi nimic când aceştia sunară… Ba mai mult, după o săptămână sunetul clopoţeilor începu să îl enerveze din cale afară!
Când totul deveni insuportabil, cuprins de remuşcări, se duse înapoi la maestrul său să-i înapoieze clopoţeii. Îşi ceru de nenumărate ori iertare, şi când fu sigur că maestrul l-a iertat, îi puse întrebarea care îl frământa:
- De ce la mine nu se întâmplă nimic atunci când sună clopoţeii? De ce nu apare bucuria pe care o văd la tine?
- Dragul meu, îi răspunse maestrul, unde ai aşezat tu clopoţeii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia să-i aşezi la poarta sufletului tău…

“Dacă sufletul e atât de bucuros, voi de ce nu sunteţi? Răspunsul se află în mintea ta. Trebuie “să-ţi ieşi din minţi” pentru ca să fii bucuros, dacă vrei să eliberezi veselia şi bucuria care se află în inima ta. Inima voastră este coridorul dintre suflet şi minte. Veselia şi bucuria din sufletul vostru trebuie să treacă prin inimă, altfel nu va intra niciodată în minţile voastre.
Sentimentele sunt limbajul sufletului. Dacă aveţi o minte închisă, ele se vor retrage în inimă. De aceea, când sunteţi foarte, foarte trişti, spuneţi că vi se rupe inima. Şi de aceea, când sunteţi foarte foarte fericiţi, spuneţi că vă plesneşte inima de fericire.
Deschideţi-vă minţile, permiteţi sentimentelor voastre să fie exprimate, să fie împinse în afară, iar inima voastră nici nu se va rupe şi nici nu va plesni, ci va fi un canal prin care energia vieţii va curge liber în sufletul vostru.” :|

[Ninel Gavanescu]

,,O fabula indiana straveche spune ca un soarece se temea atat de tare de pisici incat traia intr-o teroare continua. Unui magician i s-a facut mila de el si l-a transformat intr-o pisica. Dar animalul a continuat sa traiasca terorizat, caci se temea acum de caini. De aceea, magicianul l-a transformat intr-un caine. Cainele se temea insa de pantere, asa ca magicanul l-a transformat intr-o pantera. Pantera se temea insa de vanatori. Exasperat magicianul a renuntat si a transformat pantera din nou intr-un soarece:

- Nimic nu te poate ajuta, i-a spus el, caci in orice animal te-as transforma, tu ai aceeasi inima de soarece. " :|

[Ninel Gavanescu]

,,Un rabin întreabă pe unul din ucenici:

–Ce faci, dacă găseşti pe stradă un portmoneu cu bani şi cu adresa posesorului?

–Ca să fiu sincer, am mulţi copii şi sunt foarte sărac…Aş vedea în portmoneu un dar ceresc şi aş mulţumi cerului.

–Eşti un hoţ! A exclamat rabinul. Apoi a pus aceeaşi întrebare altui ucenic.

–Aş duce păgubaşului banii imediat!

–Eşti un mincinos! I‑a răspuns fără milă rabinul.

–Apoi l‑a întrebat şi pe al treilea, care i‑a spus:

–Ştiu, care ar fi datoria mea, îmi cunosc şi slăbiciunea. Nu ştiu, ce aş face. M‑aş ruga la Dumnezeu, să‑mi dea gândul cel bun şi să mă ajute, să‑i fac voia… " :|

[Ninel Gavanescu]

,,Un tânăr a întrebat un înţelept:

–Care este secretul înţelegerii cu toţi oamenii?

Bătrânul l‑a privit îndelung, s‑a gândit o vreme şi i‑a răspuns:

–Să dăruieşti ceva, fiecărui om întâlnit în cale…

–Să dau de pomană?

–Să dăruieşti un zâmbet, o vorbă bună, o pâine…

–Adică să fac un dar…

–Să dai iubire, compasiune, înţelegere…adică o fărâmă din inima ta…" :|